Străinii care au schimbat fața Iașului. Forța de muncă asiatică, între necesitate și haos urban

 * Iașul, unul dintre cele mai mari orașe universitare ale României, se transformă vizibil. În ultimii ani, muncitorii străini din Nepal, Pakistan, India, Bangladesh și alte țări asiatice au devenit prezențe familiare pe șantiere, în livrări de mâncare și în transportul urban * pe de o parte, ei acoperă un deficit major de forță de muncă * pe de altă parte, adaptarea lor la regulile și ritmurile orașului nu este întotdeauna lină, iar impactul este resimțit atât în economie, cât și în viața cotidiană

Iașul a devenit, în ultimii ani, un oraș tot mai cosmopolit. Pe lângă studenții străini care aleg să studieze la universitățile de prestigiu, un alt val de migranți a transformat peisajul urban: muncitorii din construcții, livratorii de mâncare și șoferii de taxi sau ride-sharing veniți din Nepal, Pakistan, India, Sri Lanka și alte țări asiatice. Orașul freamătă de oameni vorbind limbi exotice, de scutere care șerpuiesc printre mașini și de blocuri ridicate într-un ritm amețitor. Dar această transformare vine și cu provocări – unele evidente, altele subtile, care pun la încercare atât autoritățile, cât și ieșenii obișnuiți.

 

 

Șantierele Iașului vorbesc în alte limbi

 

 

În cartierele aflate în plină expansiune, precum Bucium, Copou sau Păcurari, sunetul picamerelor și al ciocanelor devine fundalul sonor constant. Pe schelele noilor ansambluri rezidențiale, zeci de muncitori din Asia trudesc zi-lumină, unii fără să cunoască măcar câteva cuvinte în română. Dezvoltatorii imobiliari spun că fără forța lor de muncă, multe șantiere ar fi blocate.

 

Trecând pe lângă clădirile în construcție, un detaliu iese rapid în evidență: muncitorii nu mai sunt români. Șantierele care ridică noi blocuri și birouri sunt populate de echipe întregi de nepalezi, pakistanezi și indieni. Companiile de construcții îi aduc în valuri, atrași de costurile mai mici și de faptul că aceștia acceptă să muncească în condiții în care românii nu mai sunt dispuși să o facă.

„Fără ei, multe șantiere ar fi blocate”, explică un antreprenor ieșean din domeniul construcțiilor. „Nu mai găsești români care să lucreze pe bani puțini și în condiții grele. Oamenii preferă să plece în Germania, Anglia, Olanda. Așa că am fost nevoiți să căutăm muncitori străini”.

Această schimbare nu a fost lipsită de provocări. Bariera lingvistică este una dintre ele. „Cu unii ne înțelegem prin semne. Unii învață rapid româna de bază, alții rămân pe engleză stricată”, spune un inginer de șantier.

Pe lângă asta, există și probleme de integrare. Locuind în cămine improvizate sau apartamente supraaglomerate, muncitorii străini formează comunități izolate, iar interacțiunile lor cu ieșenii sunt limitate.

Totuși, există și probleme. Mulți dintre acești muncitori nu sunt obișnuiți cu standardele europene de siguranță în muncă, iar accidentele pe șantiere au crescut. Bariera lingvistică duce la neînțelegeri, iar ieșenii care locuiesc în preajma acestor zone se plâng de zgomot, mizerie și uneori de lipsa de respect a unor grupuri de muncitori față de regulile de conviețuire.

 

Livratorii pe scutere -- viteză, haos și accidente

 

Dacă există un simbol vizibil al acestei schimbări, acela este livratorul pe scuter. Fie ploaie, fie soare, la orice oră din zi sau din noapte, livratorii din Nepal, Bangladesh sau India gonesc pe scutere prin oraș, încărcați cu pungi de mâncare. Platformele de livrare au facilitat această explozie a serviciului, dar și haosul din trafic. Șoferii se plâng că livratorii ignoră regulile, taie calea mașinilor, se strecoară printre benzi fără să se asigure și parchează haotic, uneori chiar pe trotuare sau în mijlocul drumului. „Am evitat la limită un accident cu un livrator care a trecut pe roșu. M-a înjurat în altă limbă și și-a văzut de drum”, povestește un taximetrist din Iași.

Poliția rutieră confirmă că numărul accidentelor în care sunt implicați livratori a crescut. Mulți nu sunt familiarizați cu regulile de circulație, iar presiunea de a livra rapid îi face să riște. Totuși, cererea mare pentru livrări și lipsa unei alternative mai sigure îi mențin pe acești tineri pe străzi, indiferent de riscuri.

 

Taxiuri și ride-sharing: când comunicarea devine o provocare

 

Pe lângă livratori, tot mai mulți șoferi de taxi și ride-sharing vin din Asia. Pasagerii au experiențe mixte: unii apreciază amabilitatea și corectitudinea lor, alții se plâng că nu pot comunica eficient sau că acești șoferi nu cunosc bine orașul.

„Am urcat într-un taxi și i-am spus șoferului să mă ducă în Tătărași. A dat din cap, dar m-a dus în Cuza Vodă. A trebuit să-i arăt pe Google Maps unde să meargă”, spune un client frustrat. Alții au povestit despre curse refuzate pe motiv că destinația nu este clară sau despre conversații limitate la câteva cuvinte stâlcite în română. Raj a venit din Pakistan, țară din care a plecat din cauza nesiguranței politice. A venit la Iași printr-o agenție de plasare a forței de muncă, la care a achitat 6.000 de euro. „Aici muncesc la o fabrică de ambalaje, iar în timpul liber sunt șofer pe Uber. E bine, stau la un cămin, câștig bine, nu mă plâng”, a spus Raj, un șofer politicos, care s-a oferit să se ocupe li de bagajele clientului. „Aveți multe sacoșe, sigur sunt grele”, a zâmbit pakistanezul pentru care Iașul a devenit casă. Serviciile de ride-sharing spun că depun eforturi să-i ajute pe șoferii străini să se integreze, dar bariera lingvistică rămâne o problemă reală. În schimb, taximetriștii locali privesc acest val de noi șoferi ca pe o competiție neloială, acuzând platformele digitale că nu verifică suficient de riguros noii veniți.

 

Acceptare sau respingere?

 

Opiniile ieșenilor sunt împărțite. Pe de o parte, prezența muncitorilor străini este văzută ca un răspuns necesar la criza forței de muncă. Pe de altă parte, problemele legate de trafic, siguranță și adaptare culturală nu pot fi ignorate.

 

În ciuda provocărilor, este clar că această forță de muncă a devenit indispensabilă pentru Iași. În timp, fie prin reglementări mai stricte, fie printr-o mai bună integrare, orașul va trebui să găsească un echilibru între necesitate și ordine.

 

Prezența muncitorilor asiatici în Iași este, fără îndoială, un fenomen ireversibil. Ei umplu golurile lăsate de forța de muncă românească plecată la rândul ei în Occident.

În ciuda provocărilor, este clar că această forță de muncă a devenit indispensabilă pentru Iași. În timp, fie prin reglementări mai stricte, fie printr-o mai bună integrare, orașul va trebui să găsească un echilibru între necesitate și ordine.

 

Maura ANGHEL

 

Iașul devine, încet-încet, un oraș al contrastelor. Într-un oraș istoric, plin de tradiție, freamătul noilor veniți schimbă peisajul și modul în care trăim.