Taberele Pro Vita, locul unde vocea se naște din focul sincerității

Într-o lume grăbită, unde performanța se măsoară adesea în diplome și medalii, există locuri în care valoarea se clădește altfel: prin prietenie, prin căutări interioare și prin curajul de a rosti adevăruri simple. Un astfel de loc a fost tabăra organizată de Fundația „Pro Vita”, unde aproape 20 de bursieri ai Arhiepiscopiei Moldovei și Bucovinei – liceeni și studenți din județele Iași, Neamț și Botoșani – s-au reunit pentru câteva zile de învățare și trăire autentică.

Sunt tineri cu rezultate școlare excepționale, bursieri care și-au câștigat prin muncă și perseverență locul în această mare familie. Printre ei se numără liceeni de top și studenți de la Facultatea de Medicină, de la Arhitectură și de la Litere din Iași. Dar dincolo de performanțele academice, ceea ce îi unește este altceva: dorința de cunoaștere, veselia sinceră, hazul molipsitor și acea curiozitate frumoasă a vârstei, care îi face să se întrebe, cu seninătate și curaj, ce le va aduce viitorul.

Focul care a aprins întrebările

Într-una dintre seri, focul de tabără a devenit centrul unei experiențe ce i-a transformat. Strânși în jurul flăcărilor, au cântat, au glumit, dar mai ales au început să vorbească deschis. Întrebările care s-au născut acolo nu erau superficiale, ci adevărate „noduri” existențiale. „Dacă ai putea primi un singur răspuns sincer, care ar fi întrebarea?”, a rostit unul dintre tineri. Și de acolo, tăcerea s-a transformat în reflecție. Erau întrebări venite din adânc, cele care apar, de obicei, în liniștea dinaintea somnului. „Am reușit să ne descoperim și să ne unim. Seara aceea ne-a făcut să simțim că suntem o familie, că putem vorbi fără măști”, a spus unul dintre participanți. Altul a adăugat: „Cred că ceea ce contează cel mai mult este prezența – să fii acolo, să asculți și să vorbești sincer, indiferent de cât timp trece”.

De la întrebări la voce

După această experiență a sincerității, atelierul de public speaking a venit firesc, ca o continuare. Nu ca un simplu antrenament tehnic, ci ca un exercițiu de a transforma emoțiile și gândurile în discurs. Obiectivul atelierului a fost clar: să îi ajute pe bursieri să își înțeleagă valoarea, să își recunoască punctele forte și zonele vulnerabile și, mai ales, să învețe cum să se prezinte în fața lumii la cel mai înalt nivel posibil. Pentru mulți, a fost pentru prima dată când au vorbit despre ei cu atâta deschidere. Pentru alții, a fost prilejul de a-și confirma curajul și de a-și exersa demnitatea. În toate cazurile, a fost o lecție de autenticitate.

„Exercițiile din atelier ne-au făcut să ne punem întrebări despre cine suntem și ce vrem să transmitem. Nu doar despre cum să vorbim, ci despre ce merită să spunem”, a recunoscut unul dintre studenți.

Tineri care știu să râdă și să viseze

Dincolo de seriozitatea exercițiilor, tinerii au dovedit că știu să trăiască bucuros. Au haz, se provoacă unii pe alții cu glume, râd cu poftă, dar în același timp sunt ancorați în întrebările esențiale. „Tu mă întrebi dacă e mai bine în vacanță sau sau la școală? Păi la școală că atunci când ești acasă muncești și la câmp – pui cartofi, scoți cartofi, prășești cartofi. E bine, nu zic nu, dar nu e ușor”, a zâmbit un adolescent. Sunt tineri care știu deja ce vor sau, dacă nu, sunt curioși să afle ce le va oferi viața – și sunt gata să încerce cu mult curaj.

Ei nu sunt doar niște elevi și studenți străluciți. Sunt suflete frumoase, pe care orice viitor s-ar sprijini cu demnitate și speranță. Și asta poate că este cel mai important lucru: să vezi în ei nu doar medici, arhitecți sau filologi în devenire, ci oameni care își cresc vocea și se pregătesc să o pună în slujba binelui.

Lecția de la Pro Vita

Atelierul de public speaking din tabăra „Pro Vita” a arătat că adevărata oratorie nu începe cu tehnica, ci cu sinceritatea. Vocea se naște atunci când înveți să spui lumii cine ești, cu vulnerabilități și forțe deopotrivă. Iar acești tineri au învățat că a vorbi despre tine nu este un act de vanitate, ci de demnitate. Pentru că, dincolo de diplome, de podiumuri și de premii, nimic nu este mai important în creație decât OMUL.

Maura ANGHEL