Tarife de monopol pentru harbuzarii din Piața Chirila -- 200 de lei pe zi și 5% din marfă

 * sezonul pepenilor a început în forță în Iași, iar în Piața Chirila prețul la kilogram urcă până la 4,5 lei * în spatele tarabelor se află un sistem tarifar greu de susținut: un singur vânzător de pepeni, care plătește 200 de lei pe zi pentru boxă și 5% din valoarea mărfii aduse la aprovizionare * restul comercianților achită 130 de lei pe zi/tarabă, dar nu au voie să vândă pepeni

Vara a adus în piețe primii pepeni de sezon, dar și primele nemulțumiri. În Piața Chirila, un spațiu privat și singurul de acest gen din cartietul Tătărași, unul dintre cele mai mari ale Iașului,  kilogramul de harbuz se vinde cu 4,5 lei, iar cumpărătorii nu au alternative în zonă. Doar un singur comerciant este autorizat să vândă pepeni, în condiții economice mult mai dure decât ceilalți vânzători.

Pentru a ocupa o boxă cu harbuji, acesta trebuie să plătească o taxă zilnică de 200 de lei, la care se adaugă un comision de 5% din valoarea totală a pepenilor aduși. În schimb, comercianții de roșii, verdețuri sau fructe plătesc o chirie standard de 130 de lei pe zi, fără alte comisioane.

„Sunt costuri mari, trebuie să le recuperezi cumva. Nu avem marjă de manevră. E o piață bună, cu vad, dar regulile sunt dure. Dacă nu le accepți, nu intri”, spune vânzătorul.

Prețuri mari, opțiuni puține

În aceste condiții, pepenii devin un produs cu preț fix și fără concurență în piață. Clienții remarcă lipsa alternativelor și prețurile peste media sezonului. În alte zone ale orașului, acolo unde există concurență, prețurile sunt mai scăzute, nu cu mult. „Nu avem ce alege. Dacă vrei pepene din Chirila, îl iei de unde e. Nu poți compara când e un singur vânzător și are tot vadul”, spune o ieșeancă venită la cumpărături.

Piață privată, dar efecte publice

Deși Piața Chirila este un spațiu privat și administratorii au dreptul să stabilească propriile condiții comerciale, modul în care este organizată vânzarea pepenilor ridică semne de întrebare. Practic, doar comercianții care acceptă să plătească taxa mare și procentul din marfă pot intra, ceea ce limitează accesul altor producători și duce la o formă de control economic apropiată de un monopol.

Pentru clienți, asta înseamnă prețuri ridicate și lipsa competiției reale. Pentru micii producători, înseamnă costuri greu de suportat și acces limitat la una dintre cele mai profitabile piețe ale orașului. Pentru cumpărători înseamnă jaf la portofel și atac la igienă fiindcă este cea mai murdară piață din Iași. Tarabele sunt pline de rugină iar pavimentele mereu sunt alunecoase din cauza mizeriei. Oamenii din zonă s-au obișnuit și cumpără, alternativa aducând ceasuri bune în trafic până la celelalte piețe ale municipalității unde chiria pe tarabă e mult mai mică, dar prețurile la marfă la fel de mari.

Dan DIMA