Tramvaiele 9 și 11, cele mai lungi trasee ale Iașului

 * aceste artere sunt foarfecele care taie prin aglomerație și ne aduc înapoi către comunitate, traseele care alimentează orașul cu vitalitate și coeziune * nu sunt doar vehicule, ci catalizatori urbani * tramvaiele 9 și 11 sunt liniile lungi care țes comunități într-un Iași sufocat de mașini

Într-un Iași tot mai strâns în menghina claxoanelor, cu nervii întinși pe șosele și aerul greu de respirat la fiecare intersecție, tramvaiul nu mai e doar un mijloc de transport – e un act de luciditate urbană. Iar dacă privim atent, două linii ies în evidență nu doar prin kilometri, ci prin semnificație: tramvaiul 9 și tramvaiul 11.

Tramvaiul 9, firul de lumină dintre CUG și Copou

Este unul dintre cele mai vechi și mai lungi trasee din Iași. Cu peste 20 de kilometri dus-întors, tramvaiul 9 leagă două lumi complet diferite: CUG, cartierul muncitorilor, al familiilor tinere, al ieșenilor care încă mai speră că orașul va funcționa pentru ei, și Copoul – bastionul academic, verde, plin de nostalgii studențești.

La prima oră, tramvaiul e plin de voci tăcute și gânduri obosite. Pe la ora prânzului, devine coridorul elevilor, atunci când nu sunt în vacanță, și al pensionarilor. Spre seară, e vagon de întoarcere spre acasă, spre grijile zilei următoare. Și totuși, între stațiile reci și zgomotoase, se strecoară mereu ceva viu: un gest de politețe, o privire caldă, un copil care zâmbește pe geam.

Tramvaiul 11, coloana vertebrală a Estului

21,3 kilometri, Tătărași-Dacia. O traversare completă a orașului dintr-o parte în alta. Niciun drum nu e mai fidel adevărului ieșean decât linia 11.

În Tătărași urcă bătrâni care au prins și vagoanele vechi, din fier greoi. La Dacia urcă tineri care încă mai cred în orașul lor. Iar între cele două capete – un amestec de realitate necosmetizată: mame cu cărucioare, muncitori cu palme crăpate, elevi cu ghiozdane grele și speranțe ușoare. „Tramvaiul 11 nu e cool, nu e hip, nu e instagramabil. Dar e al nostru. Și funcționează”, spune Maria Dragu, o bunicuță care face zilnic naveta între cele două cartiere. „Am nepoți și am grijă de ei”, explică bătrâna.

Orașul pe roți de fier

Într-un oraș unde ambuteiajele sunt cronice și parcările au devenit marfă de contrabandă, tramvaiul este cel mai lucid răspuns la întrebarea: „Cum mai ajungem unde trebuie?”

Transportul public nu înseamnă doar economie de timp și bani – înseamnă respect pentru oraș, pentru ceilalți, pentru un aer care ne aparține tuturor. Când alegi tramvaiul, nu alegi doar o rută – alegi să participi, să aparții, să susții o comunitate urbană care încă mai vibrează, în ciuda haosului. Nu e doar distanță, s destin colectiv.

Tramvaiele 9 și 11 nu sunt doar cele mai lungi trasee, sunt cele mai umane. Cele care adună cel mai mult din orașul viu – cu ritmul lui real, cu ritmurile celor care nu au șofer personal, dar au povești. Sunt poate singurele locuri din Iași unde mai stăm unii lângă alții fără ecrane, fără vitrine, fără filtre.

Maura ANGHEL

Vrei să ajuți orașul? Lasă mașina. Ia tramvaiul. Când urci în 9 sau 11, nu doar că te miști prin oraș. Îl ajuți să respire. Îl ajuți să rămână viu.

Adevărata viteză într-un oraș aglomerat nu e la volan. E pe șine.