Un fost fotbalist, cel mai mare colecţionar ieşean de Eminescu

De Vasile Geantău am auzit de la avocata Gianina Vera Poroşnicu, în timpul unei discuţii despre Eminescu. „El e cel care mi-a insuflat dragostea pentru marele poet şi de la el am prins pasiunea de a colecţiona cărţi, fotografii (printre care şi una originală), diverse obiecte”, mi-a spus avocata.

Am întrebat-o cine este acest domn şi mi-a spus că-i tatăl ei şi că are acasă un adevărat muzeu. Curios, am rugat-o să mă pună în legătură cu el, a făcut-o, l-am vizitat şi am avut parte de o surpriză totală. Chiar un adevărat muzeu despre Eminescu, de departe cel mai tare din Iaşi.

Am stat acolo mai bine de două ore, mi-a prezentat doar o parte din colecţie, am fotografiat la foc automat şi am discutat. Tema principală: când, cum şi de unde i-a venit această pasiune. Omul e foarte discret, dar şi foarte amabil, m-a lămurit, devoalând o poveste de viaţă foarte interesantă.

În tinereţe, a jucat fotbal, dar a şi învăţat o meserie, cea de electrician industrial. Îndeletnicire care l-a obligat să renunţe la fotbal. Pentru că avea lucrări în patru judeţe din Moldova. Iaşi, Neamţ, Vaslui şi Botoşani. Aici, la Botoşani, prin 1975, l-a descoperit pe Eminescu.

Petrecând multă vreme  pe cele şantiere, seara, după muncă, nu-şi putea umple timpul decât în trei moduri. Jocurile de cărţi/table/ remi, băutura sau lecturile. A ales ultima variantă.

Apoi, în pereginările sale, a început să caute şi să strângă diverse obiecte legate de cel numit „poetul naţional”. Dar, grosul colecţiei l-a realizat abia după ce a ajuns să lucreze pe şantierul de la Casa Poporului, în 1988. În acea perioadă, i-a cunoscut pe mai toţi anticarii din Bucureşti, le-a vorbit despre marea lui pasiune şi le-a zis că dacă primesc ceva obiecte, cărţi, timbre, cărţi poştale etc., să-l anunţe, că le cumpără. Aşa s-a şi întâmplat.

Contactele cu anticarii s-au menţinut şi dezoltat în decursul anilor, „furnizorii” săi devenind tot mai mulţi. Acum, Vasile Geantău deţine cel mai tare muzeu din Iaşi despre Eminescu. La el acasă.

Poezii la comandă, pentru „cucoane”. Niciodată publicate

În afara detaliilor din biografia sa, Vasile Geantău mi-a dezvăluit chestii inedite din existenţa şi activitatea lui Mihai Eminescu, despre originea acestuia. Că,iniţial, familia, una sârbească, din Banat, se numea Eminov. Mai apoi a devenit Eminovici. Turcii au revendicat şi ei originea otomană a poetului. Ruşii au vrut să-l facă rutean, deşi e un pic de adevăr aici, cu bunica lui mamă-sa, care o trăit cu Donţu, care avea piscina aia pe malul Siretului.

Vasile Geantău nu şi-a putut ascunde antipatia faţă de Titu Maiorescu, despre care spune că „n-a făcut nimic bun în afară de Junimea. I-a exploatat pe toţi, cel mai mult pe Eminescu!”. După care, a revenit la amănuntele mai puţin cunoscut. Că au dispărut multe manuscrise, că Eminescu „trimitea poezii la cucoane, intermediarul fiind sora lui, stabilită în Cernăuţi”. Poezii scrise la comandă, care n-au fost niciodată publicate.

Aş mai fi stat acolo ore întregi, dar timpul... Nu revista la care a lucrat Eminescu, ci cel contorizat de ceasuri. Marcel FLUERARU