Un ieşean a fost lăsat fără permis la aproape şapte ani după comiterea unui accident mortal

Viteza excesivă - aproximativ 115 km/h, a stat la baza unui accident care a curmat viaţa unui adolescent de 16 ani * măsurătorile au demonstrat faptul că, dacă ar fi avut cel mult 104 km/h, inculpatul ar fi putut evita tragedia * Curtea de Apel i-a interzis şoferului în culpă să se mai urce la volan în următorii cinci ani, iar firma de asigurări a fost obligată la plata unor daune în cuantum de 70.000 euro

Deşi consăteni, până în dimineaţa de  27 septembrie 2015, între Cristian B. şi Cristian U. n-au existat niciun fel de relaţii, doar simplele saluturi, aşa cum se obişnuieşte pe la ţară, amândoi fiind din satul Oboriceni, comuna Heleşteni, judeţul Iaşi. Câteva fracţiuni de secundă au fost suficiente pentru ca între cei doi să se nască o duşmănie ireconciliabilă. Primul, pe atunci în vârstă de 21 de ani, se afla la volanul unui Opel şi venea spre casă, dinspre Fărcăşeni. Conducea cu o viteză mult peste limita legală din acea porţiune de drum, specialiştii aveau să stabilească faptul că el rula cu aproximativ 115 km/h. Pantă mare, curbă strânsă la dreapta, tânărul a derapat, autoturismul a lovit două capuri de pod, a intrat din nou pe carosabil, derapând în sensul invers al acelor de ceas şi oprindu-se apoi cu partea frontală în şanţul de pe sensul opus de mers. În traiectoria lui, Opelul l-a spulberat pe Alexandru, fiul lui Cristian U., un adolescent de numai 16 ani, care n-a avut nicio şansă de supravieţuire.

Imediat, au apărut poliţiştii de la Paşcani, care au şi deschis dosarul penal pentru ucidere din culpă. Şoferul nu consumase alcool, dar viteza excesivă l-a făcut să piardă controlul volanului, deşi asfaltul era uscat, iar vizibilitatea foarte bună. Măsurătorile aveau să releve că, dacă ar fi avut cel mult 104 km/h, Cristian B. ar fi putut evita accidentul.

S-a început urmărirea penală, s-au efectuat expertize şi contraexpertize, rechizitoriul ajungând în instanţă abia în octombrie 2020. În tot acest timp, autorul accidentul a continuat să conducă pe bază de dovadă, şi-a întemeiat o familie şi s-a stabilit în Italia. Procesul s-a încheiat pe 31 august 2021, magistraţii păşcăneni condamnându-l pe Cristian B. la doi ani şi nouă luni, dar cu suspendare, iar firma de asigurări a fost obligată să-i plătească tatălui celui decedat despăgubiri în cuantum de 50.000 euro, cu penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi. Verdictul n-a mulţumit niciuna dintre părţi, fiecare făcând apel.

Motiv de apel: tatăl celui ucis e alcoolic şi n-a plătit groparii

Inculpatul a considerat că, „raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, instanţa de fond a supradozat pedeapsa aplicată”, că acel nefericit eveniment rutier a fost un incident singular şi că, în cei şase ani scurşi de la accident, n-a primit nicio sancţiune. Pentru a impresiona completul, Cristian B. a ţinut să adauge că îşi câştigă existenţa în mod onest, că e singurul întreţinător al familiei şi că lucrează în Italia ca agricultor, dar legal, cu contract.

Referitor la despăgubiri, şoferul a apreciat că acestea sunt prea mari şi duc la o îmbogăţire fără justă cauză. „Împreună cu tatăl meu, am fost cei care l-au ridicat pe minor de la morgă, am plătit maşina de transport, am achitat contravaloarea tuturor pomenilor din ziua înmormântării şi am plătit groparii”.

Tot el a susţinut că între minorul decedat şi tatăl acestuia n-ar fi fost niciodată o relaţie deosebită, că părintele se mulţumea doar cu încasarea ajutorului social şi cheltuia banii pe băutură şi ţigări.

„Inculpatul este exponentul unei clase sociale bolnave, viciate de un slogan cu totul absurd”

De partea cealaltă, Cristian U. s-a arătat nemulţumit atât de valoarea despăgubirilor, cât şi de pedeapsa cu suspendare, cerând Curţii de Apel încarcerarea celui ce i-a ucis băiatul. A spus că nu-i vorba de o răzbunare prin justiţie, ci doar despre o înfăptuire totală a acesteia. „Având în vedere gravitatea infracţiunii comise de inculpat consideră că se impune o reacţie fermă din partea autorităţilor, pe măsura tulburărilor pe care fapta le-a creat în mediul social şi în viaţa părţii civile. Tulburarea socială creată de evenimentul rutier produs pe data de 27 septembrie 2015 este una care a marcat întreaga comunitate în care trăia victima accidentului şi în care trăieşte în prezent inculpatul. Evident, timpul foarte lung scurs de la momentul comiterii accidentului şi până în prezent a creat în rândul membrilor comunităţii impresia că inculpatul a scăpat. Pronunţarea unei hotărâri de condamnare la o pedeapsa cu închisoarea în regim de detenţie reprezintă cea mai importată modalitate de prevenţie a accidentelor rutiere”, a subliniat avocatul lui Cristian U. Acesta din urmă, încă marcat de tragicul eveniment, le-a spus magistraţilor că „inculpatul este exponentul unei clase sociale bolnave, viciate de un slogan cu totul absurd: şoferii vinovaţi de comiterea unor accidente rutiere mortale nu sunt condamnaţi niciodată la închisoare cu executare în regim de detenţie. Oricum, toate instanţele dau pedepse cu suspendare pentru ucidere din culpă!”.

La fel de patetic ca şi partea adversă, avocatul lui Cristian U. a adăugat că acesta plânge ori de câte ori vede tabloul cu imaginea lui Alexandru, la fiecare două zile merge la mormântul fiului său să se reculeagă, sunt zile în care uită să mănânce, s-a mutat din camera în care dormeau împreună, deoarece ajunsese să doarmă extrem de puţin, se plânge de coşmaruri, a avut o tentativă de suicid prin spânzurare, iar consumul de alcool a părut o soluţie salvatoare pentru amortizarea durerii. A renunţat ulterior, deoarece a constatat că durerea psihică era mult crescută, realitatea pe care trebuia să o înfrunte fiind aceeaşi.

Argumentele tatălui s-au dovedit mai eficiente, astfel că, prin sentinţa definitivă dată la sfârşitul săptămânii trecute, magistraţii Curţii de Apel i-au dat, în mare parte, satisfacţie. Cristian B. nu merge la puşcărie, dar n-are voie să şofeze în următorii cinci ani. Firma unde avea asigurat Opelul trebuie să achite daune de 70.000 euro. Apelul formulat de inculpat a fost respins, ca nefondat. Marcel FLUERARU