Un traficant de maşini a scăpat de mandatul european de arestare, dar rămâne după gratii

Ionuţ M. (32 de ani) deţine, ca infractor, un record absolut în materie, el izbutind să zăpăcească de-a dreptul instanţele din România şi Italia. De altfel, ani la rând, tânărul a făcut bani frumoşi din traficul de maşini, aduse în special din Italia. Căuta în Peninsulă doar chilipiruri, autoturisme relativ noi, puţin rulate, în stare perfectă şi cumpăra numai pe cele cu un preţ mult sub al pieţei de acolo, le aducea în ţară, unde le vindea cu un profit frumuşel.

Ionuț vindea mașinile în Bârladul natal sau în Iaşi. Hapsâneala avea să-l coste, însă, şi să aducă legea pe urmele lui. La sfârşitul lui 2015 a cumpărat din Trieste o Toyota Yaris, fără să ştie că-i de furat şi, culmea, a reuşit să treacă graniţa. Norocul său a fost că victima, o anume Paola R., a reclamat dispariţia maşinii abia după Anul Nou. Poliţiştii italieni începuseră investigaţiile, dar Ionuţ nu era deloc afectat. A vândut rapid Toyota, apoi a ţinut-o tot într-o petrecere. În vara lui 2016 a fost înhăţat de radar, s-a ales  cu permisul suspendat pentru 90 de zile şi de aici a început să simtă belelele.

Pus în libertate, nu s-a lecuit

La puţin timp, a fost trecut iar pe dreapta de către poliţişti şi s-a ales cu dosar penal. A primit un an şi patru luni cu suspendare pentru infracţiunile de „conducerea unui vehicul de către o persoană având exerciţiul dreptului de a conduce suspendat” şi „refuz de la prelevarea de mostre biologice”.

Nu i-a păsat, a continuat să conducă băut şi fără permis, să continue cu traficul de maşini. Evident, a fost prins din nou în ofsaid, iar gravitatea faptelor a crescut. „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, „fals în declaraţii” şi „instigare la mărturie mincinoasă”. Procesul s-a încheiat în noiembrie 2018, Ionuţ fiind condamnat la un an şi trei luni. De data aceasta, cu executare.

Ajuns în Penitenciarul Iaşi, traficantul a intuit că dacă nu face imediat apel, iar judecătorii îi vor studia mai atent cazier, va primi o pedeapsă sporită. Drept urmare, a făcut recurs, reuşind să-i îmbrobodească pe cei de la Curtea de Apel Iaşi, aceştia hotărând, pe 14 mai 1999, retrimiterea dosarului spre rejudecare la prima instanţă.

Ca o consecinţă logică, a fost pus în libertate. Nu s-a lecuit în niciun fel şi şi-a reluat activitatea de traficant. La începutul mijlocul lunii trecute a fost prins iarăşi conducând beat şi fără permis. Tocmai la Arad, unde a fost plasat în arestul preventiv pentru o perioadă de 30 de zile. Imediat a venit şi mandatul european de arestare, emis de Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul din Trieste la 4 noiembrie 2020. Asta deoarece fusese condamnat de judecătorii italieni la trei ani de închisoare şi 1.000 euro amendă.

A scăpat mai ieftin decât se aştepta

Fiind plasat în arestul IPJ Arad, mandatul a fost preluat de către procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. Audierile au avut loc pe 10 decembrie, prin videoconferinţă, iar Ionuţ a avut o atitudine cel puţin insolentă. Mai întâi a solicitat să fie plasat sub o altă măsură preventivă decât arestul, „pentru a avea posibilitatea să fie alături de familia sa”.

Apoi, după ce procurorul a pus concluzia de admitere a cererii de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Italia, el a susţinut că „infracţiunea pentru care a fost condamnat de către autorităţile judiciare din Italia nu corespunde unei infracţiuni prevăzute de codul penal român şi că ar fi necesar să fie pronunţată o soluţie în acest sens, până la clarificarea situaţiei sale juridice din România, precizând că în prezent este parte într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi”.

Judecătorii l-au contrazis, fapta pentru care l-au pedepsit italienii fiind incriminată şi de legislaţia românească, sub aceeaşi denumire şi pedepsită cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Ionuţ şi-a făcut rapid socotelile, era conştient că rejudecarea dosarului retrimis de Curtea de Apel îi va aduce o altă condamnare cu executare şi că, dacă va fi de acord cu extrădarea, va intra în alte belele. A cerut să execute pedeapsa în România, renunţând la beneficiul conferit de regula specialităţii. Completul a fost de acord, hotărând ca traficantul să execute în România o pedeapsă de 390 zile de închisoare.

Deocamdată, Ionuţ a scăpat mai ieftin decât se aştepta. Numai că s-ar putea să i se adauge şi pedepsele din celelalte două dosare. Marcel FLUERARU