Un ultim rateu pentru „vieţaşul” care a ucis în bătaie un copil de cinci ani

 * deținutul n-a abandonat ideea liberării, a încercat în fel şi chip să iasă din puşcărie * contestaţii la executare, cereri de revizuire, îi mai rămăsese o ultimă carte de jucat - contestaţia în anulare * speranţele i s-au năruit total săptămâna trecută, când magistraţii Curţii de Apel i-au respins demersul ca inadmisibil * a fost un ultim rateu al „vieţaşului”, după zece ani de tentative de a ieşi din puşcărie

 Ionel Maxim Totoi este primul condamnat la închisoare pe viaţă de către justiţia ieşeană după apariţia Noului Cod Penal. Deţinutul, acum în vârstă de 45 de ani, s-a ales cu asemenea sentinţă în urma unei crime oribile, comisă în urmă cu un deceniu.

Totoi trăia în concubinaj cu Elena Cioacă, o femeie aflată în proces de divorţ. Aceasta avea doi băieţi, Felix şi Andrei, în vârstă de 7, respectiv 5 ani. Iniţial, au locuit cu toţii în casa părinţilor Elenei, bărbatul era violent şi-i bătea frecvent pe membrii familiei care, practic, îl adoptase. Sătui de scandaluri şi violenţe, bătrânii l-au somat să plece.

S-a mutat în Bălţaţi, Elena şi copiii au venit după el, dar nu şi liniştea în menaj. În fatidica zi de 28 iulie 2013, Totoi a fost chemat la Poliţia din Târgu Frumos, unde a fost audiat ca suspect într-un caz de viol. Martoră în dosar era chiar sora lui. Poliţiştii n-au avut însă destule probe pentru a-l reţine.

Ca să se răzbune, imediat ce a ieşit din secţie, Totoi s-a dus la soră-sa, unde i-a pus cuţitul la gât fiului ei. A renunţat, pe moment, la intenţiile criminale şi s-a dus acasă. Pe drum, a băut suficientă bere ca să i se întunece mintea. Ajuns la domiciliu, s-a luat mai întâi de Felix. L-a bătut cu cureaua. A urmat Andrei, micuţul fiind lovit sălbatic, de mai multe ori, cu picioarele în cap. A dat până ce copilul n-a mai mişcat. Felix privea îngrozit, ascuns sub pat.

Andrei a stat nemişcat câteva ore, într-un final a realizat grozăvia comisă, a sunat la 112 şi a spus celor de la ambulanţă că Andrei căzuse şi se lovise la cap. Băieţelul a murit la spital, în cursul acelei seri.

Fiind vorba de un deces suspect, medicii au anunţat Poliţia şi Parchetul, cadavrul a ajuns la Medicina Legală, cei de-aici au efectuat necropsia şi au concluzionat că n-a fost vorba de o simplă căzătură.

N-a recunoscut niciodată omorul

Intuind ce-l aşteaptă, Totoi a încercat să fugă din ţară, dar n-a reuşit nici măcar să părăsească judeţul. A fost încătuşat, judecat şi, un an mai târziu, Tribunalul Iaşi l-a condamnat la închisoare pe viaţă. Principalul martor, Felix. Elena a încercat să-l ajute, susţinându-i versiunea. Dar certificatul medico-legal spunea foarte clar că decesul a survenit în urma multiplelor lovituri cu un corp contondent, posibil pantof.

Deţinutul n-a recunoscut niciodată omorul şi a încercat, prin toate mijloacele, să se întoarcă în libertate. A contestat imediat sentinţa, n-a avut câştig de cauză, Curtea de Apel confirmând, în 2014, decizia Tribunalului.

La aflarea veştii, concubina a făcut o încercare disperată de a-l scăpa. A venit cu o nouă versiune, cum că Andrei fusese bătut sistematic de către tatăl natural, fără ca ea să ştie, că a aflat târziu, după moartea copilului şi că, probabil, aceste violenţe au dus la deces. A solicitat dezhumarea şi efectuarea unor expertize amănunţite. Judecătorii i-au refuzat demersul.

Totoi n-a abandonat ideea liberării, a încercat în fel şi chip să iasă din puşcărie. Contestaţii la executare, cereri de revizuire, îi mai rămăsese o ultimă carte de jucat. Contestaţia în anulare. Speranţele i s-au năruit total săptămâna trecută. Magistraţii Curţii de Apel i-au respins demersul ca inadmisibil. A fost un ultim rateu al „vieţaşului”, după zece ani de tentative de a ieşi din puşcărie. Marcel FLUERARU