Viața fără Facebook. Rebelii offline ai erei conectate

 * într-un peisaj social în care 2,9 miliarde de oameni deschid Facebook în fiecare zi ca pe o a doua gură de aer, există un grup tot mai rar: cei care nu au cont * nu și-au făcut niciodată sau l-au șters * nu lipsesc din greșeală, ci aleg cu bună știință să stea deoparte * realitatea lor e zgomotoasă, plină și, surprinzător, funcțională

În timpuri în care ți se cere să fii „vizibil” pentru a conta, cei care aleg să nu aibă Facebook par că trăiesc pe un continent dispărut. Fără poze de vacanță, fără statusuri cu aer de revoluție personală, fără aniversări automate, fără grupuri de părinți, profesori, proteste sau promoții. Și da, e alt univers. Ce-i drept, în lipsa Facebook-ului, totul devine mai greu, dar și mai real. Nu mai afli despre evenimente, nu mai ești la curent cu scandalurile politice de azi dimineață, nu te mai caută foști colegi de liceu să-ți propună piramide financiare. În schimb, oamenii își caută informația din surse verificate, se întâlnesc în carne și oase și își țin prieteniile vii fără algoritmi. „Fără Facebook, simt că aleg eu ce intră în mintea mea. Citesc, ascult podcasturi, scriu mailuri. Nu primesc totul cu forța în față. Și nu mai pierd ore întregi cu scroll-ul”, spune Andrei, 34 de ani, inginer software.

Fără cont, fără control

Dar libertatea are un preț. Cei fără cont sunt adesea excluși din grupurile informale – fie ele de părinți, colegi de serviciu sau comunități de interese. Nu știu când s-a anulat ședința, când s-a schimbat ora cursului sau unde se organizează următorul protest. Sunt nevoiți să ceară, să întrebe, să depindă de mesageri. Într-o lume care presupune că „e pe grup”, ei devin un fel de disidenți funcționali. Decizia de a nu avea Facebook nu trece neobservată. Mulți dintre cei intervievați povestesc că au fost percepuți ca „anti-sociali”, „paranoici” sau „cu ceva de ascuns”. Într-o cultură a transparenței și a selfie-ului, absența e un gest radical. Și chiar subversiv. „Mi s-a spus de mai multe ori: «Nu ești pe Facebook? Hmm... înseamnă că ascunzi ceva.» Nu, nu ascund nimic. Tocmai asta e ideea: nu trebuie să arăt tot”, adaugă Maria, 50 de ani, învățătoare.

În afara rețelei, dar nu în afara lumii

Surpriza e că cei fără Facebook nu sunt, cum s-ar putea crede, izolați sau rupți de realitate. Ba dimpotrivă. Mulți sunt activi în comunitățile locale, scriu pe bloguri, participă la dezbateri, se implică în ONG-uri. Sunt informați, vocali și conectați – doar nu prin feed. Ei nu refuză tehnologia, ci doar o forme specifică de dependență socială. A trăi fără Facebook în 2025 nu înseamnă a trăi fără lume, ci a trăi cu o altă lume – una în care relațiile nu sunt monetizate, emoțiile nu sunt convertite în reacții, iar identitatea nu se măsoară în followers. O lume mai liniștită, dar nu lipsită de provocări. O lume a alegerii. A lucidității. Și, poate, a unei libertăți uitate.

Clara DIMA