Wi-Fi, cel mai bun prieten al adolescenților singuratici

 * în România anului 2025, adolescenții nu își mai caută prietenii pe stradă, ci în rețelele sociale * sunt conectați permanent, dar trăiesc o singurătate devastatoare * „singurătatea digitală” a devenit boala unei generații care crește cu telefonul lipit de palmă și cu sufletul gol

Unde sunt copiii României? Nu-i mai vezi pe terenurile de sport, nu le mai auzi glasurile în fața blocului și nici nu-și mai strigă numele de la un balcon la altul. Azi, adolescenții se ascund în camere cu draperiile trase, scufundați în lumina albastră a ecranelor. Prietenul lor cel mai bun are semnal, parolă și baterie încărcată: Wi-Fi. Este imaginea crudă a unei generații care a schimbat mingea pe TikTok, jocurile copilăriei pe notificări și prieteniile reale pe avataruri virtuale. Sunt mereu „online”, dar tot mai singuri în viața reală.

„Am sute de prieteni pe net, dar niciunul nu mă sună când sunt trist”

Andrei, 15 ani, are peste 1200 de urmăritori pe Instagram. Postează zilnic și primește zeci de reacții. Dar când trece printr-o zi grea, camera lui rămâne goală. „Am sute de prieteni pe net, dar niciunul nu mă sună când sunt trist. Dacă dispar o zi, nu mă caută nimeni”, mărturisește el. Povestea lui nu este excepția, ci regula. „Prietenii” adolescenților sunt cifre pe un ecran, reacții impersonale și emoji-uri aruncate în grabă. În spatele avalanșei de mesaje, singurătatea devine tot mai apăsătoare.

Camera, noul buncăr digital

Timpul liber nu mai înseamnă terenuri de joacă și gălăgia copilăriei. În 2025, adolescenții trăiesc cu ușa închisă, conectați la căști și la Wi-Fi, rupți de comunitate. Ioana, 14 ani, recunoaște: „Nu știu să vorbesc cu cineva față în față. Mi-e teamă să nu par penibilă. Online e mai ușor – dacă greșesc, șterg. În realitate nu există delete”. Această teamă devine tot mai frecventă: anxietatea socială a ajuns normă. Cu cât petrec mai mult timp pe telefon, cu atât adolescenții își pierd curajul de a privi un om în ochi.

Rețele pline, vieți goale

Raportările oficiale confirmă ceea ce vedem: adolescenții petrec între 6 și 9 ore pe zi pe telefon. Rețelele creează o iluzie de apartenență – grupuri pe WhatsApp, servere pe Discord, sute de „prieteni” pe TikTok. Dar în realitate, 40% dintre tinerii europeni între 13 și 18 ani spun că nu au niciun prieten apropiat cu care să se vadă săptămânal. În România, fenomenul e și mai dur: rețelele sunt pline, dar străzile și parcurile sunt goale. Avem adolescenți conectați la mii de conturi, dar deconectați de la oameni.

Depresia, ecoul din spatele ecranului

Psihologii vorbesc deja de o epidemie tăcută: „singurătatea digitală”. Adolescenții care trăiesc izolați în universul online sunt mai predispuși la anxietate, depresie și insomnie.

Radu, 16 ani, povestește: „Noaptea stau pe telefon și văd cât de fericiți par ceilalți. Eu mă simt mic și fără valoare. A doua zi nu mai am chef de nimic”. Scrolling-ul infinit devine un drog care adâncește comparația și frustrarea. Sub imaginile filtrate, sufletele rămân goale.

Adolescenții anilor ’90 aveau cheia de gât și libertatea de a descoperi lumea pe stradă. Cei de azi poartă parola de Wi-Fi și descoperă lumea prin ecrane. Diferența e dramatică: primii învățau prietenia împărțind pâinea și mingea; ceilalți caută validarea prin like-uri.

Rezultatul? O generație întreagă riscă să devină adultă fără anticorpi emoționali, incapabilă să construiască relații reale și comunități solide. Părinții, obosiți și grăbiți, lasă telefonul să fie babysitter. Școala, blocată în manuale prăfuite, nu știe să ofere educație digitală sănătoasă. Statul mimează grija, dar ignoră dimensiunea reală a crizei. Și astfel, generația crescută cu „cel mai bun prieten Wi-Fi” se maturizează singură. Cu grupuri de chat în loc de comunități, cu reacții rapide în loc de empatie, cu like-uri impersonale în loc de prietenii reale.

O boală socială ignorată

„Singurătatea digitală” nu e metaforă, ci diagnostic colectiv. România crește o generație care știe să navigheze printre aplicații, dar nu printre oameni. O generație care își poate edita perfecțiunea în online, dar nu își poate vindeca fragilitatea în offline. Andrei, Ioana și Radu nu sunt excepții, ci oglinda unei realități. O generație conectată non-stop, dar prăbușită în cea mai mare singurătate din istorie.

Maura ANGHEL

În România anului 2025, Wi-Fi a devenit cel mai bun prieten al adolescenților. Dar sub conexiunile infinite se ascunde un gol imens. „Singurătatea digitală” e o epidemie tăcută care sapă viitorul unei națiuni. Și dacă familia, școala și statul nu intervin, vom crește o generație de adulți conectați la internet, dar deconectați de la viață.