Zeci de copii au dansat Hora Unirii la Conacul Elenei Cuza

  Zeci de copii, alături de cadre didactice, locuitori ai comunei şi autorităţi locale s-au prins într-o simbolică horă a unirii, la Soleşti, locul unde a copilărit şi unde îşi duce somnul de veci Elena Cuza, soţia domnitorului Unirii.

 

Născută la Iaşi, Elena Doamna a copilărit la Soleşti şi s-a stins la Piatra Neamţ, lăsând cu limbă de moarte că doreşte să fie îngropată în pământul străbunilor săi din comuna Soleşti. Este comemorată în fiecare an de autorităţile locale în colaborare cu cadrele didactice de la Şcoala Soleşti şi conducerea Căminului Cultural. Şi anul acesta, la mormântul Elenei Cuza din cadrul complexului mortuar de la Soleşti, a fost ţinută o slujbă de pomenire. Copiii de la Şcoala Soleşti au prezentat un scurt program de cântece patriotice, iar apoi toţi cei prezenţi s-au prins în hora unirii, aducând astfel un omagiu primului domnitor al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza şi soţiei sale, Elena Cuza.

"Este important să-i implicăm pe copii în astfel de evenimente. Ne tragem din aceste locuri pline de istorie, iar copiii trebuie să ştie ce reprezintă aceste meleaguri în care îşi au rădăcinile. Când eram student, mergeam la Iaşi şi stăteam câteodată la ocazie, iar cei care mă luau cu maşina mă întrebau 'Ştii cine a trăit aici?', iar eu ştiam şi răspundeam cu mândrie. Acum, ca profesor, e rândul meu să le transmit copiilor că au cu ce se mândri. Îi aduc mereu aici, în locul unde este înmormântată Elena Cuza şi le spun că aici odihneşte o mare doamnă a României. Aceşti copii au o mare şansă, aceea de a trece în fiecare zi prin locuri în care a păşit Elena Doamna, iar menirea noastră e să-i facem să conştientizeze acest privilegiu, să cunoască şi să păstreze în suflet istoria", a declarat profesorul de religie Ioan Vârlescu.
 

Într-o comună legată indestructibil de personalitatea Doamnei Elena Cuza, femeie "vrednică", "iubitoare de ţară" şi "la locul ei", aşa cum o au în gând localnicii din Soleşti, conacul în care aceasta a copilărit, clădire aflată pe lista monumentelor istorice din ţara noastră, se degradează de la un an la altul, iar situaţia sa juridică a împiedicat autorităţile locale să se implice în reabilitare, astfel încât un loc plin de istorie să poată fi redat societăţii. Oamenii trăiesc cu amărăciunea că fărâma de istorie care îi face să le tresalte inimile s-ar putea risipi.

"Acest conac este un obiectiv cu care noi, soleştenii, ne mândrim, dar în acelaşi timp ne doare sufletul să-l vedem în paragină. În alte locuri, orice colţişor care aminteşte de o personalitate este păstrat, îngrijit, cinstit. Sperăm să vină ziua în care acest conac să fie reparat, să poată fi vizitat", a spus o localnică din Soleşti.

Autorităţile locale se luptă de ani şi ani să readucă la viaţă acest loc plin de istorie şi să găsească cea mai bună cale pentru a rezolva situaţia Conacului Rosetti - Solescu, revendicat de către moştenitorii lui Theodor Rosetti, ultimul proprietar care l-a deţinut înainte de naţionalizarea de către regimul comunist.

"În acest moment, din punct de vedere juridic credem că am finalizat lucrurile. Urmează să facem punerea în posesie în fizic a conacului şi a terenului aferent proprietarilor. Din discuţiile purtate, ei ar fi în principiu de acord să-l doneze comunităţii, iar noi, aşa cum am reabilitat şi complexul mortuar unde se află mormântul Elenei Cuza, ne dorim să ne ocupăm şi de Conacul Rosetti - Solescu. Din partea autorităţilor locale sunt făcute toate demersurile, inclusiv la Ministerul Culturii şi Cultelor avem solicitare făcută. Au promis că ne sprijină cu sumele necesare pentru reabilitare şi modernizare", a declarat primarul comunei Soleşti, Mona Bujor.

Conacul Rosetti - Solescu este o clădire plină de istorie aflată în paragină. Gheorghe (Iordachi) Rosăt (1796-1846), cel care a întemeiat ramura Rosetti-Solescu, împreună cu mama sa, Catrina Rosăt, şi cu soţia sa Ecaterina Sturdza, fiica logofătului Dimitrie Sturdza de la Miclăuşeni-Iaşi, s-au stabilit la Soleşti, ridicând în partea de sud-est a satului o impunătoare casă cu parter şi etaj, îmbinând elemente tradiţionale cu cele ale stilului neoclasic, înconjurată de un frumos parc şi un puternic zid de incintă, astăzi în cea mai mare parte surpat.

De-a lungul timpului, conacul a cunoscut mai multe evenimente şi întâmplări. La 4 aprilie 1909, Elena Cuza, prima Doamnă a Principatelor Unite, a fost înmormântată în curtea bisericii, potrivit dorinţei sale. În 1949 conacul a fost expropriat şi trecut în administrarea G.A.S. Fălciu, respectiv a Sfatului Popular al Comunei Soleşti.

Din punct de vedere arhitectural, conacul ilustrează evoluţia locuinţei româneşti în cadrul curţii boiereşti întărite, la confluenţa cu stilul neoclasic. Impresionează prin armonia volumelor şi planul ordonat de un ax central cu cele trei fronturi în rezalit. Plastica decorativă a faţadelor preia elemente din repertoriul neoclasic: fronton triunghiular, pilaştri, casetoane (deasupra ferestrelor), ancadramentele ferestrelor (rectangulare, cu deschideri de arc în plin cintru), acoperiş articulat. Iniţial, conacul avea decoraţie în stuc şi sobe din teracotă de epocă.

Potrivit datelor furnizate de Direcţia pentru Cultură Vaslui, cutremurul din 1977 a avariat grav imobilul. Lucrările necorespunzătoare (fără a se ţine seama de proiect şi de condiţiile impuse de aviz) întreprinse de către Cooperativa Judeţeană ''Constructorul'' în anii 1979-1980 au fost sistate de Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă şi Muzeul Judeţean Vaslui, în calitate de beneficiari.

În anul 1983, monumentul a trecut în administrarea operativă a Trustului I.A.S. Vaslui, care a întreprins o serie de intervenţii brutale, mutilând, în special, finisajele exterioare. În anul 2001, monumentul a fost înscris în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Soleşti. În anul 2002, moştenitorii lui Theodor Rosetti, ultimul proprietar (Claudia Paulus-Amashaufer, Anne Christine Rosetti şi Stephane Rosetti-Solesco ), au solicitat restituirea în natură sau în echivalent bănesc.