De ce (uneori) ne enervează bărbaţii sau cum să-ți oferi bucurii

 

Doamnelor, dacă nu v-aţi făcut planuri pentru Ziua de 8 Martie sau pentru orice altă sărbătoare, nici să nu vă faceţi decât dacă ştiţi sigur că îndeplinirea lor ţine doar de voi. Dacă mai contaţi şi pe domnii din jur (sau eventual pe cei pe care i-aţi putea atrage) rupeţi filmul fiindcă mare lucru nu va ieşi. În afară de o dezamăgire (a câta?) imensă, altceva nu veţi trăi.

Cine îşi închipuie că toți bărbaţii respectă Ziua Femeii se înşală amarnic. Mulţi dintre ei nu îşi amintesc de acest eveniment, pe alţii îi pocneşte conştiinţa în drum spre birou (dacă au şefe) ori înapoi spre casă (pe cei însuraţi) şi numai dacă le-a mai rămas ceva mărunţiş după ce au cumpărat biletele (necâştigătoare, evident) la Loto sau la vreun Superbet. Fireşte, totul înspre bunăstarea familiei, că pe criza asta doar un noroc picat din cer ne poate salva!

Dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite (mai bine nu!, că vă explic şi de ce) veţi primi în dar prima zambilă culeasă din coşul ţigăncilor de la colţul străzii şi obligatoriu împachetată în celofanul rămas de la borcanele de zacuscă. Amabile, veţi încerca parfumul florii (şters din cauza frigului, dar nu-i vinovată zambila) şi veţi aşeza buchetul cu un singur fir pe birou. Acasă, vă va aştepta aceeaşi surpriză, înfiptă într-un borcan cu apă (bărbaţii rareori găsesc o vază), însoţită obligatoriu de întrebarea clasic-misogină: „Astăzi ce mâncăm? Poate faci ceva bun, că-i … (alegeți voi sărbătoarea – nota mea)”. Sigur, există şi varianta romantică în care sunteţi poftite la un restaurant ales după buget (sau după card), în care sunteţi mieros îmbiate să vă alegeţi tot ce dieta vă interzice, dar la care papila gustativă râvnește.

Nu vă temeţi pentru nota de plată că domnul o achită, dar să ştiţi că veţi deconta cu vârf şi îndesat cândva sau la Sărbătoarea celor 40 de pahare (sau câte or fi, că nu lăsăm sticla să se răsufle!).

Urât scenariu, nu? De-a dreptul de groază, dar nu ştiu cum de nu ne învăţăm minte şi îl montăm la multe sărbători.

Decât să înghiţim bomboane mult prea dulci şi să ne prefacem că ne simţim admirate, nu mai bine ne facem noi propria petrecere? Primul pas este de a ne decide dacă vrem sau nu să fim sărbătorite, când, cum cu și de către cine.  Dacă da, ne alegem condiţiile şi facem aşa încât totul să ţină numai de noi, ca să nu trăim din nou dezamăgiri. Dacă nu, ne vedem de treabă şi ne alegem o altă zi în care să ne alintăm, să ne răsfăţăm şi să emitem pretenţii de prinţese. Ideală ar fi o zi în care nu sunt meciuri, nici dezbateri politice, nici campionate de tir/şah/table în cartier şi nici întâlniri de business. Asta dacă vrem să petrecem în doi.

În tradiţia populară există o sărbătoare foarte interesantă, undeva pe la Bobotează. Se numeşte Iordănitul femeilor, zi în care doamnele, domnişoarele, babele şi mătuşile au voie să facă orice, să petreacă între ele, să se certe cu domnii fără ca ei să spună nimic. Sună a defulare, dar e petrecere de femei, dată de femei pentru Ele! Asta nu pricep bărbaţii când vine vorba de 8 Martie sau de oricare altă aniversare, scopul zilei nu-l pricep. De asta ne enervează când uită sau ne amăgesc că le pasă, iar noi zâmbim tâmp şi fluturăm din gene ca la pension, păcălindu-ne încă o dată că ne-am putea simţi prinţese.

Dacă nu mă credeţi, nu-i cu supărare, contaţi pe domni, dar răsfoiţi totuşi şi Ghidul de cum să te iubești mai mult pe tine.

Maura ANGHEL

P.S. De câte ori, dragă doamnă, ai fost mâhnită de lipsa de atenție a vreunui domn? Ce ai făcut? Ai plâns sau ai mai adăugat un strat la rujul roșu, apoi ți-ai oferit bucuriile pe care le meriți?