FOTO/VIDEO - Povestea tragică a tripleților separați la naștere în numele unui experiment tulburător

În 1980, când a început să studieze la Sullivan Community College, în New York, Bobby Shafran a fost întâmpinat de străini într-o manieră familiară încă de la început. Însă cea mai ciudată parte a acestui scenariu confuz era că toată lumea îi spunea Eddy. Cine era Eddy și de ce credeau toți că Bobby semăna cu el?

David, Bobby și Eddie au fost separați la scurt timp după naștere și dați spre adopție unor familii din medii socio-economice diferite, în cadrul unui experiment secret. Confuz, șocat și copleșit de evenimentele ciudate din prima zi de facultate, Bobby a primit o explicație de la un coleg de an, Michael Domnitz, un bun prieten al lui Eddy Galland. Aparent, Bobby și Eddy erau gemeni identici, separați la naștere.

Câteva luni mai târziu, mama adoptivă a lui Eddy a primit un telefon din senin. Interlocutorul de la celălalt capăt a anunțat-o pur și simplu: „Cred că eu sunt al treilea.” Acest „al treilea” era David Kellman, ultima componentă a acestei stranii treimi.

La acea vreme, David era student la Queens College din New York. Citind un articol într-un ziar despre gemenii identici reuniți după mult timp – Bobby și Eddy -, David a rămas nedumerit când a văzut două fețe identice cu a lui. Prin urmare, a căutat să o contacteze imediat pe mama adoptivă a lui Eddie, pentru a lua legătura cu frații lui.

Gemenii devin tripleți

Reuniți, în sfârșit, tripleții s-au bucurat și au ajuns să se cunoască între ei, dându-și seama că aveau multe în comun. Cu toții fumau țigări Marlboro, se uitau adeseori la aceleași competiții sportive și aveau aceleași preferințe chiar și în ceea ce privește femeile. Purtarea de tricouri identice și completarea propozițiilor celuilalt erau pentru ei scene la ordinea zilei. Frații și-au deschis chiar și un restaurant, numit Triplets, și au început să se „scalde” în bani. 
Deoarece fiecare frate începuse să creadă că era marginalizat de ceilalți, între ei au început să apară tensiuni. În 1995, Eddy Galland, care avea o relație tensionată cu tatăl său adoptiv, a fost internat în spital, suferind de o formă gravă de depresie.

Când problemele psihice ale lui Eddy au ajuns la apogeu, tânărul s-a sinucis, împușcându-se în cap. Curând, întristați de moartea fratelui lor, David și Bobby s-au îndepărtat unul de celălalt.

În același an, Lawrence Wright, un jurnalist laureat al premiului Pulitzer, a publicat un articol despre un experiment tulburător, căruia tripleții îi căzuseră victime.

O echipă de cercetători condusă de psihologul Peter Neubauer, sub egida unui ONG numit Consiliul Evreiesc și cu ajutorul unei agenții de adopții, despărțise la naștere mai mulți gemeni și tripleți precum David, Bobby și Eddy și aranjase ca bebelușii să fie plasați în grija unor familii din medii socio-economice diferite, ca parte a unui studiu psihologic strict secret.

Bebelușii tripleți
David a ajuns la o familie de muncitori, Eddy la un cuplu din clasa de mijloc, iar Bobby la părinți înstăriți. Înșelăciunea, însă, nu se oprește aici.

Echipa de cercetători le-a spus apoi părinților adoptivi că fiii lor făceau parte dintr-un „studiu de rutină privind dezvoltarea copilăriei” și și-au continuat cercetările fără ca cineva să cunoască adevărata natură a studiului.

În efortul de a studia impactul familiei și al educației asupra dezvoltării copiilor, echipa de cercetare a uitat tocmai de cei mai importanți din cercetare. Pentru a-și aprofunda cunoștințele, psihologii au închis de bunăvoie ochii la suferințele unor copii nevinovați.

„Three Identical Strangers” („Trei străini identici”), un documentar din 2018, realizat de Tim Wardle, descrie impactul chinuitor pe care separarea l-a avut asupra tripleților. În documentar se dezvăluie că frații rămași în viață încă resimt efectele studiului.

Atât Bobby, cât și David recunosc că au fost furioși când au aflat că au fost supuși unui experiment atât de crud. După zeci de ani, studiul încă are un impact profund în viețile lui Bobby și David.

Și, ca să încununeze totul, Neubauer nu și-a publicat niciodată studiul care a influențat atât de puternic viețile a nenumărate persoane. Chiar și astăzi, lucrarea este încă ținută sub cheie la Universitatea Yale, secretizată, și va rămâne așa până în 2065.