Grătarul de post

Nici bine nu a început Postul Paștelui că televiziunile abundă în reţete şi sfaturi despre cum putem trece mai uşor de această perioadă. Pe ecrane se perindă tot felul de specialişti, unii mai buni, alţii doar pretinşi, tot felul de vedete care ne spun ce şi cum să mâncăm, în timp ce reporterii aleargă prin magazine şi socotesc cam câţi bani le-ar trebui românilor pentru alimentele din Postul Paștelui. Lumea vorbeşte despre soia texturată (cunoscută deja, deci banală),  despre alge şi fructe exotice, despre salam şi brânză de post. Mai rămâne să fie prezentat grătarul fără de păcate şi frigăruia din barabule şi gata, mi-am pus la punct o bucătărie întreagă din care fruptul a fost eliminat.

Ce nu spune nimeni este că postul este chestiune personală, auto-asumată. Ţin post şi respect rânduielile bisericeşti pentru că vreau, pentru că aşa simt, pentru că ştiu că îmi va face bine şi la sănătatea trupului, dar şi la cea a sufletului. Nu mă obligă nimeni să mănânc soia în timp ce tânjesc la tochitură şi nici nu mă forţează nimeni să înghit apă chioară în timp ce mintea îmi zboară la vinul roşu dosit de ochii păcătoşilor. Postul, că este al Crăciunului, al Paştelui ori altul din cele rânduite de Biserică, este o chestiune personală, iar beneficiile sunt la fel. Asta ar trebui să înţelegem înainte de a ne obliga să înghiţim alimente din care carnea, ouăle şi laptele au fost excluse. Postul înseamnă purificare inclusiv în gânduri, în atitudine şi în simţire, lucru pe care îl putem face doar dacă suntem pe deplini conştienţi de acest lucru. Înainte de înfrânare trebuie mai întâi să-i cunoaştem scopul, să ştim de ce şi pentru ce facem „jertfe alimentare”.

În ultimii ani, afaceriştii dornici de parale multe au scos pe piaţă tot felul de produse aşa-zise de post. Au apărut pate de post, parizer fără carne (staţi fără grijă, nu are nici atunci când este oferit drept produs de frupt!),  brânză şi lapte din soia şi tot felul de preparate ciudate. Ce nu înţelege lumea este că nu ţinem post cu crenvurşti din soia fiindcă astfel ne supunem tot tentaţiei pântecului, râvnind la un lucru interzis. Şi din nou nu obţinem mare lucru dacă ne plângem că-i scump să respecţi rânduielile şi să te supui canoanelor bisericeşti. Nu ne obligă nimeni să avem o astfel de atitudine, iar dacă postim doar pentru că aşa se face sau zice nu ştiu cine mai bine ne vedem de treabă.

Perioadele de abstinenţă sugerate de Biserică sunt apreciate şi de medici, care explică foarte clar de ce este bine să parcurgem unele etape de curăţare a trupului şi minţii. Postul de gânduri este indicat de psihologi atunci când încearcă să echilibreze balanţa persoanelor cu unele probleme, regimul alimentar este aliatul tuturor cardiologilor şi nutriţioniştilor care ne sfătuiesc părinteşte s-o lăsăm mai moale cu grătarele şi să mai încercăm şi gustul spanacului fiindcă altminteri ajutorul lor este inutil. Foarte multe afecţiuni se ameliorează prin dietă, ştiute fiindu-le cauzele ce vin din alimentaţia incorectă. Când regimul alimentar drastic este indicat de medic nu ne mai plângem că-i scump, că nu găsim ce ne place şi nu mai tânjim după cârnaţi de post. Când ne spune Biserica, începem să cârcotim fără a pricepe că tot nouă ne facem rău. Imediat socotim cât costă să ne hrănim doar cu fructe şi legume, facem liste de meniuri şi ne tragem cu mâinile de păr că-i scump. Dacă vrei să ţii post, poţi să mănânci mămăligă sau cereale integrale care nu-s scumpe, poţi să bei ceaiuri şi să mulţumeşti că uite aşa îţi vei rezolva problemele de greutate, îţi vei regla tensiunea arterială şi vei avea un tonus mult mai bun. Nu-i nevoie de ciuperci din Tibet şi nici de alge japoneze ca să  încropeşti un meniu care cu siguranţă te va face mai sănătos şi poate te va învăţa că postul este o necesitate, nu o obligaţie, aşa cum este perceput de foarte mulţi dintre cei care se plâng că s-au scumpit crenvurştii şi caşcavalul de post. Pentru ei avem o veste bună – aerul este încă gratuit, la fel și postul negru!

Maura ANGHEL