Gustul Moldovei. O călătorie prin arome și tradiții

 Când soarele își întinde razele blânde peste colinele molcome ale Moldovei, bucătăriile din nord-estul țării se trezesc la viață, răspândind mirosuri care trezesc amintiri și creează povești. Aici, mâncarea nu este doar un prilej de hrănire, ci o mărturie vie a unui trecut bogat, a unui pământ roditor și a unor mâini pricepute care dau viață fiecărui preparat.

 

Borșul de hribi, elixirul pădurilor moldovenești

 

În Bucovina, pe plaiurile unde aerul miroase a brad și pajiștile ascund comori culinare, borșul de hribi este o tradiție sfântă. Hribilii culeși din pădurile adânci sunt curățați cu grijă, tăiați bucăți mari și lăsați să fiarbă încet, alături de legume proaspete și tărâțe fermentate, pentru un gust acrișor unic. O lingură din acest borș și simți cum pădurea însăși ți se așază pe limbă – o combinație de pământ reavăn, frunze ude și rouă proaspătă.

„Fără hribi, borșul nu are suflet!”, spune tanti Maria, o gospodină din Fundu Moldovei, în timp ce ne servește un castron aburind, acompaniat de o felie zdravănă de mămăligă și o lingură de smântână groasă, de casă.

 

Poale-n brâu, dulceața copilăriei

 

Dacă întrebi un moldovean care este gustul copilăriei, îți va răspunde fără ezitare: poale-n brâu. Aluatul moale, îmbrățișând umplutura generoasă de brânză dulce și stafide, este uns cu ou și lăsat să se rumenească în cuptorul încins, până când capătă o crustă aurie. Când îl rupi în două, aroma de vanilie și unt îți îmbrățișează simțurile.

Într-o bucătărie de la marginea Iașului, o bunică frământă aluatul cu mișcări sigure, învățate din generație în generație. „Să fie bine dospit, că altfel nu iese pufos!”, ne sfătuiește, în timp ce presară zahăr pudră peste colțunașii aurii.

 

Sarmale în foi de viță, gustul sărbătorii

 

Dacă în alte părți ale țării sarmalele sunt îmbrăcate în varză, în nord-estul țării, foile fragede de viță sunt reginele bucătăriei. Umplutura, un amestec fin de carne, ceapă și orez, este învăluită cu grijă și lăsată să fiarbă în sos de roșii cu smântână. Aroma este ușor acrișoară, cu un echilibru perfect între frăgezime și savoare.

La Târgu Neamț, tanti Viorica ne servește sarmale alături de un ardei iute și o lingură de smântână grasă. „Dacă nu-i smântână din aia de stă lingura-n ea, nu-i mâncare moldovenească!”, râde femeia, oferindu-ne și un păhărel de afinată, „să alunece mai bine!”.

 

Cighirul, rafinamentul rustic al nordului

 

Un preparat mai puțin cunoscut în afara regiunii, dar venerat de localnici, este cighirul, o variantă moldovenească a drobului. Se prepară din măruntaie de porc, tocate fin și amestecate cu verdețuri și condimente, apoi învelite într-o membrană subțire și coapte în cuptor. „Cighirul bun trebuie să fie moale, suculent și să aibă gust de sărbătoare”, ne spune nea Gheorghe, un măcelar din Vaslui, care ne oferă o felie aurie, servită alături de o salată de sfeclă murată. Sunt un fel de chiftele din organe de porc, amestecate cu ceapă, usturoi și condimente, prăjite până devin aurii și crocante. Un preparat rustic, plin de savoare, care te face să revii la gusturile autentice. „Așa ne încălzeam iarna, cu un cighir fierbinte și o cană de vin fiert”, râde bărbatul. Într-adevăr, cighirul merge perfect cu o murătură și o pâine proaspăt scoasă din cuptor.

Moldova este mai mult decât o regiune: este un univers de arome, povești și tradiții păstrate cu sfințenie. Aici, mâncarea nu este doar o nevoie, ci un act de iubire, un dar pentru cei dragi și o legătură între trecut și viitor.

Fie că ești în căutarea unei ciorbe aburinde, a unui desert care să-ți amintească de copilărie sau a unui preparat rustic care să-ți încălzească sufletul, bucătăriile din Moldova și Bucovina te vor primi cu brațele deschise și cu masa plină. Tot ce trebuie să faci este să te lași purtat de mirosuri și să guști cu inima deschisă.

 

Maura ANGHEL

 

 

Călătoria prin cuhniile Moldovei s-a încheiat cu un sentiment puternic de apartenență. Fiecare preparat gustat nu a fost doar o simplă mâncare, ci o poveste spusă prin ingrediente, mâini muncite și rețete păstrate cu grijă. Aici, tradiția trăiește în fiecare farfurie, iar gustul nu este doar despre papilele gustative – este despre emoție, amintiri și legătura profundă dintre om și pământ.