La un spriţ, de ziua celor 40 de sfinți

 

O statistică dată publicităţii recent de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că europenii sunt cei mai mari consumatori de alcool din lume. Potrivit specialiştilor de la OMS, fiecare dintre noi bea în fiecare an în jur de 11 litri de alcool etilic pur în fiecare an. Dacă ar fi să extindem concluziile, fiecare dintre noi trage la măsea în fiecare zi şi nu puţin! De asta suntem bolnavi de inimă şi de asta ne crapă ficatul, din acest motiv umplem spitalele de nebuni şi ne sinucidem când nu mai vedem viaţa în rozul spriţului.

Că adulţii beau nu trebuie să ne spună OMS, că vedem şi singuri. La o scurtă privire aruncată în jur nu are cum să ne scape câte un românaş verde şi bine aghesmuit, care ori îşi boceşte soarta crudă şi pensia mică a maică-sii pe care a băut-o din prima zi, ori înjură Guvernul că n-ar avut noroc în viaţă. Grav este că beau şi copiii. Mulţi şi mult!

De la începutul anului am citit zeci de ştiri în care protagonişti erau puşti care nici măcar buletin nu aveau, dar deja trecuseră prin prima lor comă alcoolică! M-a mirat lipsa de reacţie a autorităţilor din domeniul social, de parcă ar fi normal ca un băieţel ce abia ştie să citească să ajungea beat cui la spital! Nici cadrele didactice nu au spus nimic, de parcă ar fi normală o astfel de situaţie. De familii nu mai spun!

Nepăsarea asta mă sperie pe mine. Copiii beau fiindcă aşa au văzut în casă şi, în lipsa altor modele, le copie pe cele aflate la îndemână. Este foarte grav că nimeni nu le-a explicat că băutura este un factor distructiv şi pentru un adult sănătos, darămite pentru un adolescent în formare. Deja au apărut cazuri de alcoolism la adolescenţi şi afecţiuni hepatice grave datorate alcoolului. Ce lipsesc? Măsurile, reacţiile celor mari faţă de prostiile celor mici.

În satele din Moldova, copiii beau cot la cot cu părinţii, iar celor mari li se pare o normalitate. Dacă ei vor să-şi distrugă viaţa e treaba lor, dar oare chiar nu le pasă de cei care ar trebui să le ducă numele mai departe? Dacă îi explici unui copil că o comă alcoolică este un prim pas către moarte s-ar putea să zâmbească atoateştiutor. El face tot ce vede acasă – mama bea, tata bea, bunicii au băut o viaţă şi uite că Dumnezeu i-a ferit de  moarte. Ar fi nevoie de campanii multe şi susţinute pentru a explica tuturor celor care vor să priceapă că băutura este cel mai nociv drog. Este la îndemâna oricui. Omoară încet şi sigur, iar înainte de a te trimite în mormânt te tâmpeşte, îţi ia minţile.

Ar fi bine să li se vorbească tinerilor despre consumul moderat,  însă este foarte greu. Uneori, abstinenţa este mai uşoară decât  cumpătarea. Măcar ştii una şi bună – nu e voie şi gata! Dar aşa, când ai voie să guşti din fructul oprit este greu să te opreşti să nu-l devorezi!

Legile educaţiei şi ale sănătăţii prevăd foarte multe măsuri, însă nu şi una clară referitoare la chefurile copiilor. Pe de o parte este şi foarte greu fiindcă deja intrăm pe un teren privat, cel al familiilor care tolerează greşelile foarte ale copiilor, dar totuşi trebuie încercat.

În ultimii ani, zeci de copii din Moldova au ajuns la spital în comă alcoolică, unii chiar au recidivat, iar situaţia ar trebui să-i pună pe jar pe şefii Sănătăţii şi pe cei ai Educaţiei. Asta doar dacă părinţilor chiar nu le pasă ce se întâmplă cu odraslele lor. Am vrut să aduc în discuție acest subiect de ziua celor 40 de sfinți pe care cei mai mulți o petrec altfel decât ar trebui – în loc de rugăciuni și smerenie, închină mult mai multe pahare decât numărul mucenicilor al căror șir l-au pierdut. Și  asta nu ar fi problema noastră dacă nu și-ar vărsa necazul pe cei din jur, adică pe femeile pe care tocmai le-au sărbătorit și pe pruncii care așteptau altceva decât scatoalce după ceafă.

Maura ANGHEL