Jucătorii Under 21, o problemă tare complicată (II)

Acum fix o săptămână am deschis această Cutie a Pandorei, care înseamnă situaţia actuală, precum şi perspectivele juniorilor mari sau, mai bine spus, a jucătorilor Under 21. Majoritatea preşedinţilor de club se arată împotriva tentativei lui Burleanu de a modifica regula şi de a încuraja promovarea tinerilor. Oare toţi să fie defecţi la cap?

Nicidecum, problemele sunt în alte părţi şi ele s-au exacerbat o dată cu pandemia. Din cauza strictelor şi costisitoarelor protocoale medicale, s-au sistat mai toate competiţiile. Dacă la nivel de seniori, întrecerile s-au reluat după ieşirea din starea de urgenţă, ba chiar s-a jucat într-un ritm şi o densitate de meciuri de tip britanic, practic din trei în trei zile, în schimb, la cadeţi a fost pauză prelungită. Echipa a doua a Politehnicii Iaşi s-a înfiinţat acum un an, dar n-a apucat să debuteze...

E la mintea cocoşului faptul că decalajul valoric dintre un jucător matur şi un Under 21 care nu prinde lotul mare tot creşte până ce devine de neremontat. Fără meciuri în picioare, chiar alea de la Elite, fără antrenamentele clasice, doar cu cele de pandemie, nu doar că nu putem vorbi de o evoluţie, dar dispare şi tonusul de competiţie. Care-i foarte important. E una din cauzele principale ale retrogradării Politehnicii. S-au adus doar jucători liberi de contract, fotbalişti care nu mai jucaseră de luni bune, unii chiar de mai bine de un an. A durat ceva până să-şi recapete tonusul. Exemple elocvente: Răzvan Popa, Doru Popadiuc. Dar şi mulţi alţii, care abia spre final au început să arate ceea ce pot. Aceştia sunt seniori. La juniori, e mult mai greu. Dacă ţi-ai ieşit din ritm, mai întâi trebuie să recuperezi faţă de colegii de generaţie. Durează câteva luni. Apoi, ca să evoluezi, să ajungi la randament şi experienţă de senior, iarăşi mai durează ceva timp. Cine are răbdarea asta, cine riscă eşecuri pe bandă rulantă, doar pentru a promova un Under 21? Clar că nimeni...

Alt aspect, și aici, cu toată retrogradarea și cu toate eșecurile, atât Pancu, cât și Napoli au gestionat cât se putea de bine regula Under 21. Aia care spune că să începi cu doi titulari, dar pe unul îl poţi scoate în secunda doi. "Nu-i fair, îl dărâmi moral", au spus mulţi şi pe bună dreptate. Dar cum rezolvi, tu, ca antrenor, o ecuaţie practic imposibilă?

Îl scoţi pe-al doilea Under 21 după un minut, strigă lumea (şi nu chiar pe degeaba) că-l demoralizezi. Îl laşi în teren, o comite din varii motive (lipsă de experienţă, naivitate în joc, exces de zel ori un minus fiziologic normal în ce priveşte motricitatea), îngroapă echipa. Se îngroapă şi pe el. Cine se oferă ca antrenor principal, să ia decizii în astfel de momente?

Totuşi, la Iaşi s-a acţionat cu diplomaţie. Vorbesc de cazul Stan. La început, schimbat în minutul doi. Dar pus pe foaie, ca titular, meci de meci. Uşor-uşor, a ajuns să prindă aproape jumătate de repriză. Ceea ce este un câştig enorm, atât pentru el, cât, mai ales, pentru club. Un foarte tânăr fotbalist care are, de-acum, suficientă experienţă pentru a râvni la postura de titular. Ar putea fi mai mulţi, dar pentru asta e nevoie de o reformare totală a sistemului competiţional. Asta nu depinde de Politehnica, ci de toată suflarea fotbalistică românească. Despre ce-i vorba, o să vedem episodul viitor. Peste o săptămână, ca să fiu mai clar, m-au sâcâit cam mulţi cu reproşul că de ce nu vin cu episodul doi. Marcel FLUERARU