Nori negri pe cerul Politehnicii Iaşi

Cu toate mesajele optimiste venite din partea actualei conduceri administrative ale clubului, începutul de an nu-i deloc sub bune auspicii, dimpotrivă! O să fie greu de scos cămaşa, managementul e nevoit să facă un adevărat slalom pentru ca echipa să poată încheia ediţia de campionat conform obiectivul iniţial. Un loc în zona de mijloc a clasamentului şi o stabilitate financiară care să permită atacarea promovării în sezonul următor.

E o misiune aproape imposibilă, cauzele sunt multiple şi se generează una pe alta. Spre exemplu, faptul că nu putem aduce jucători rezonabili la Iaşi. Mai sunt câteva zile până la reunire şi niciuna dintre pistele vehiculate nu s-a concretizat. La acest capitol, sunt două motive. Pe de o parte, faptul că, în ultimii ani, clubul din Copou a fost măcinat de scandaluri, a fost o instabilitate perpetuă la nivel de lot, apoi întârzierile salariale, îi fac pe mulţi fotbalişti să fie reticenţi în a bate palma cu oficialii Politehnicii. Sau, dacă ar fi dispuşi s-o facă, asta doar în condiţiile unor contracte mari, cu garanţii consistente. Cum a fost şi în vară, când s-au cerut salarii de Liga 1, deşi obiectivul echipei de Liga 2 era unul modest...

 

Clubul ieşean a intrat într-un cerc vicios

Mulţi chibiţi îşi exprimă nedumerirea faţă de un aparent paradox. Cum acum, când s-au virat în conturile clubului suficienţi bani pentru un buget de Liga 1, nu pot fi aduşi jucătorii doriţi şi nu se poate face nici măcar un cantonament. Explicaţia e simplă, sunt datorii vechi, care s-au tot rostogolit. Fiscul şi Federaţia au dovedit multă înţelegere. Atât datoriile la bugetul de stat, cât şi cuantumul baremurilor de arbitraj au fost reeşalonate. Dar trebuie plătite până la urmă. Înţelegere, dar până la un punct, au dovedit şi cei mai mulţi dintre foştii angajaţi şi foştii jucători. Care au aşteptat cât au aşteptat, după care au depus memorii la comisiile federale, unde au avut câştig de cauză. Unii au deja sentinţele definitive. Şi e vorba de câteva sute de mii de euro! Dacă nu se plătesc, încep depunctările, vor apărea şi probleme cu licenţierea. Acum, conducerea administrativă nu mai are loc de dat la-ntors, trebuie să scoată banii conform graficelor stabilite la comisii. De aceea, nu cantonament şi nu jucători cu ştaif. Din acest punct de vedere, clubul ieşean a intrat într-un cerc vicios, arieratele îi macină finanţele, dar e afectat şi procesul de pregătire sportivă. Fluctuaţii multe ale lotului de jucători, mereu probleme e omogenizare, cu consecinţele ştiute în planul rezultatelor.

 

Atunci, de ce nu se apelează varianta cu promovarea masivă a tinerilor autohtoni? E o întrebare întâlnită frecvent în discuţiile dintre suporteri, pe reţelele de socializare. Că ar fi simplu, ieftin şi eficient. Teoretic, da. În realitate, soluţia nu-i deloc lucrativă la momentul actual şi în viitorul apropiat. Pentru că trecerea de la juniorat la meciurile de seniori e un proces dificil, delicat şi care durează minim un an, de obicei doi. Dacă mai adăugăm şi amănuntul că, în primul an de pandemie, din cauza punctajului realizat de academie, juniorii mari n-au putut participa la întrecerile "Elite", n-au avut unde să se rodeze, e clar. Trecând direct la seniori, n-ai cum să faci faţă rigorilor de aici. Un exemplu elocvent e acela de acum câteva luni, când o echipă de juniori mari a Politehnicii a fost învinsă fără drept de apel de o echipă de mijlocul clasamenului Ligii IV, adică de nişte amatori în toată regula. Cum să facă ei faţă la lupta pentru promovare în primul eşalon valoric al fotbalului românesc?

Mai e ceva, un subiect care trebuie să fie dezvoltat într-un alt articol de sine stătător. Rata mare de abandon la fotbaliştii cu vârste între 16 şi 18 ani. Fenomenul e vechi la noi în ţară, a scris pe larg despre el, acum două decenii, fostul director al Şcolii Federale de Antrenori, Mircea Rădulescu. Însă, la Iaşi e cu mult peste media pe ţară. De ce? Simplu. Lipsa perspectivelor. Nu prinzi lotul la echipa mare că nu prea ai cum, variantele sunt trei.

Prima, întâlnită la cei mai mulţi, te laşi de fotbal şi faci altceva. Urmezi o facultate, te lansezi în afaceri, pleci din ţară etc. A doua, îţi cauţi un contract de profesionist la echipe de Liga 3. Salarii modice, de multe ori insuficiente. În judeţ, alegerile pot fi Miroslava şi Paşcani. În rest, atât. În fine, ultima variantă, rămâi să te pregăteşti la o echipă de amatori din municipiu. Acum mai sunt doar două, ambele activează în Liga 5... Marcel FLUERARU