Ultima „perlă” a școlii ieșene de „goalkeeperi” a trecut de la Matematică la Economie, la UAIC!

„Performanța cere sacrificii imense, indiferent cine ești și ce domeniu abordezi”. E butada cu care te îndoapă, din fragedă pruncie, toți dascălii, în speranța că nu te vei pierde pe drumul sorocit, că nu vei abandona lupta.

Ștefan Daniliuc a înțeles „la timp” sensul acestor vorbe. A muncit cu ziua, a dansat la nunți, pe melodii populare, pentru câteva sute de lei, lunar, a condus camionete prin Europa, a cunoscut valurile uriașe ale nesfârșitelor crize financiare, dar nu s-a lăsat înfrânt. Nicio decepție nu l-a facut să renunțe, chiar dacă unele dintre acestea au fost nu mari, ci colosale!

Ștefan Daniliuc este student al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, în anul I.

Dar nu amănuntul acesta îl face foarte cunoscut în mediul universitar ieșean. Nici faptul că a renunțat la Facultatea de Matematică de la UAIC, în urmă cu mai bine de un an, pentru a se dedica sportului...

Ștefan este fotbalist profesionist, unul dintre cei mai talentați reprezentanți ai noului val, ultima „perlă” a școlii ieșene de portari, cea care i-a dat sportului rege pe Vasile Iordache, Paul Costaș, Dorin Naste, Ioan Bucu, Benone Dohot, Ștefan Târnovanu...

Ștefan Daniliuc este portar la Știința Miroslava, în liga a treia, și visează, la doar 21 de ani, să facă marele pas către ligile superioare. Talentul său uriaș îl recomandă pe deplin! „Tata m-a sfătuit să mă țin de carte, să învăț, că în fotbal e multă corupție și nu voi răzbate. Dar mie mi-a plăcut prea mult sportul acesta ca să stau deoparte. Am vrut să ajung jucător profesionist de fotbal cu orice preț și asta sunt astăzi! De fapt, sunt student și fotbalist profesionist!”, mărturisește Ștefan Daniliuc, unul dintre reprezentanții noului val de portari ieșeni.

Avea 93 de kilograme și era obez, de-a dreptul, pentru fotbal

Ștefan a început fotbalul în orașul natal, Podu Iloaiei. Din prima zi a mers direct în poartă, pentru că el nu concepea altfel fotbalul. Așa a început povestea… „Eram la sala de sport și nu aveam noi bani de mănuși de portar, nici nu visam la așa ceva! Jucam cu mingi de cauciuc și mă usturau mereu palmele…. Aveam 6-7 ani, vedeam portarii cu mănuși frumos colorate și mi se părea un lucru extraordinar. Am intrat în poartă și acolo am rămas! N-am vrut decât portar!”, își amintește tânărul goalkeeper.

A plecat de la echipa orașului natal, unde era titular, la doar 13 ani, pentru un post de rezervă, la o altă formație. Profesorul său de sport din școala generală, Paul Codru, l-a luat cu el la Viitorul Lungani, în liga a patra. „N-am stat prea mult acolo. M-a luat imediat Flacăra Erbiceni, chiar știind că-s rezervă la Lungani. Am jucat acolo doi ani, timp în care am terminat campionatul, de două ori, pe poziția secundă și am jucat și o finală de Cupa României, faza județeană. Jucam atât la juniori, cât și la seniori. Am câștigat campionatul județean de juniori și am plecat la turneul final. A fost o perioadă extraordinară”, mărturisește Ștefan.

De la Erbiceni, tânărul fotbalist a ajuns, în anul 2020, la Știința Miroslava, în liga a treia, unde a semnat primul său contract de profesionist.

La Miroslava a lucrat cu Cristi Popovici, un antrenor cunoscut pentru performanțele sale cu echipe „mici”. „Deși nu mi-a oferit minute, domnul Popovici era un super-antrenor. Am jucat doar într-un meci de cupă, când am câștigat fără să primesc gol. Era imediat ce echipa retrogradase din liga a doua și s-a încercat din nou promovarea… După ce a plecat dânsul, la scurt timp, am intrat eu și de atunci n-am mai lăsat poarta”, adaugă Ștefan.

În sezonul trecut, la echipă au venit antrenori noi. Principal – Tibor Selymes, din „generația de aur” („un antrenor foarte exigent, cu antrenamente extrem de interesante, care știe să-ți dea încredere”), iar antrenor cu portarii – Benone Dohot. A fost momentul în care Ștefan a înțeles cu adevărat ce înseamnă performanța și ce va avea de tras pentru a-și îndeplini visele. La momentul respectiv, avea 93 de kilograme, era obez, de-a dreptul, pentru fotbal, nu avea un fără joc de picior extraordinar, nici tehnică de careu, nici detentă. Avea doar refelexe şi o bună priză la balon. „A venit domnul profesor Dohot, antrenorul de portari, care mi-a explicat exact ce am de făcut, cât și cum trebuie să slăbesc pentru a face performanță. A fost momentul de cumpănă. Dacă n-ar fi venit dânsul, ieșeam din fotbal, cu siguranță!”, spune tânărul fotbalist.

A renunţat la matematică pentru fotbal. Dar nu şi la studiile universitare

În urmă cu mai bine de doi ani, Ștefan Daniliuc a fost admis la Matematică, una dintre Facultățile prestigioase ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A renunțat, după un an şi jumătate... „Mie mi-a plăcut mereu matematica. De fapt, eram foarte bun la științele exacte. M-am dus la Facultatea de Matematică, eram orgolios de asta, chiar mă acomodasem bine în primul an, dar n-am putut ține ritmul, n-am avut timpul necesar pentru a merge și la cursuri, la antrenamente, pentru navetă. La Matematică exigențele sunt altele, așa că am renunțat după primul an. Apoi, m-am înscris la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, la specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor. Îmi place foarte mult, în special colectivul de cadre didactice, care este unul de excepție”, adaugă Ștefan Daniliuc.

Pentru a-și clădi o carieră în fotbal, acesta a făcut mereu sacrificii. Din ce în ce mai mari.  A făcut dansuri populare aproape 12 ani, la Ansamblul Izvorașul, din orașul Podu Iloaiei. A dansat și la nunți, de multe ori, pentru bani. „Când s-a terminat cu Ansamblul, că n-au mai fost bani, am rămas în activitate cinci perechi de dansatori și o solistă. Făceam momente speciale la nunți, dansuri, luam câte 100 de lei de persoană și aveam câte 3-4 nunți lunar. Sâmbăta, după meci, plecam direct la nunți. Era un ban în plus. Am jucat și rugby vreo patru ani, în generală… N-am cerut și nu cer bani de la părinți. Când am timp, merg la muncă, cu ziua, în construcții, unde găsesc. Nu e ceva rușinos… tatăl meu lucrează în construcții și merg și cu el când e nevoie de ajutor. Fac betoane, sap, la lemne, la orice e nevoie. Am fost și șofer, prin Europa… Acum, însă, mă ajută și primele de victorie…. De exemplu, dacă am două victorii și un egal, ies bine cu banii… mai adaug câteva sute de lei!”, precizează tânărul fotbalist. Acesta face naveta, zilnic, între Podu Iloaiei, Iași și Miroslava. Iar asta îi scoate din buzunare, lunar, cel puțin 1.600 de lei. „Fac, zilnic, peste 70 de kilometri cu mașina.  Nu-mi convine nici să stau la cămin, nici să-mi închiriez apartament. Dacă stau la cămin, tot navetă fac la Miroslava”, argumentează el.

Întrebat despre regretele unor decizii nefaste luate, în timp, tânărul goalkeeper răspunde cu fermitate: „Din toate am avut de învățat! Sincer, aș vrea să uit meciul de la Fălticeni, din toamnă... A fost atunci când a murit bunicul meu, iar în săptămâna aceea am fost total pe lângă fotbal. M–a motivat antrenorul, dar am făcut o greșeală la început, am respins o minge în capul adversarului - am făcut fix ce mi-a spus proful să nu fac! - și s-a făcut 0-1, apoi 0-2, 0-3 și meciul s-a închis. Dar am avut și multe meciuri bune. Nu voi uita partida cu Cerahlăul, ultima din turul campionatului, când am pierdut cu 1-2 și am avut o evoluție foarte apreciată. La Bacău am făcut 1-1 și am ieșit omul meciului, cu Suceava, acasă, am ieșit omul meciului…”

„Mi-aș dori să-i plătesc restul vieții tatălui meu!”

Ce-și dorește cel mai mult, astăzi, Ștefan Daniliuc? „Visul oricărui fotbalist este acela de a ajunge să evolueze pentru naționala de fotbal. Visul meu este să ajung în Liga 1. Dar până acolo aș vrea să fac pasul la liga a doua, căci de acolo mi-ar fi mai ușor în carieră. Acolo te văd toți specialiștii. Dacă legi cinci meciuri bune, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu multă muncă, ajungi în prima ligă! Dar mai trebuie să și vrea cineva să te ia! Depinde și de noroc… Ștefan Târnovanu a avut șansa să joace la liga a doua… a fost și la Miroslava câteva meciuri, apoi a revenit la Poli Iași, a jucat și la liga a doua și la prima ligă, antrenorul l-a protejat, i-a dat încredere. Chiar și acum vorbește, după fiecare meci, cu domnul profesor Dohot. Iar noi analizăm împreună prestația sa, greșelile. Antrenorul contează enorm. La un portar, 3 la sută ține de noroc, 1 la sută de talent, iar restul e muncă și acolo antrenorul contează cam 96 la sută!”, crede Ștefan.

Oferte? „Scrise, nu. Cei de la Piatra-Neamț m-au întrebat dacă aș fi de acord să mă mut acolo, dar am de terminat o facultate și nu pot. Discuții au fost și cu Dante Botoșani, dar toate acestea nu-au fost în scris, ci doar la nivel declarativ, vorbe…”, adaugă el.

Tatăl său a mers mereu la meciurile pe care le-a disputat, indiferent că juca la Suceava, Bacău su Piatra-Neamț. Lăsa totul baltă și venea după el, prin țară, în ziua meciului. „Dacă voi ajunge sus, mi-aș dori să-i plătesc restul vieții. Să-i dau concediu cât va mai avea de trăit. Aș vrea să vadă că pot, că am reușit, că am ajuns acolo, sus, unde mi-am propus. El s-a împotrivit mereu, că știa ce corupție există în fotbal, voia ca eu să învăț, să mă țin de școală, să am o carieră… Ar fi cea mai mare realizare a mea să mă vadă acolo, sus, în fotbal. Ce va fi ulterior, nu mai contează. Îmi pare rău că n-a mai apucat bunicul să mă vadă… A avut cancer, iar într-o lună ne-a părăsit… După meciul cu Suceava , când am câștigat cu 2-1, am fost la el, s-a bucurat enorm, apoi ne-a părăsit…”, adaugă, cu tristețe, Ștefan.

Nicușor POPA

***

Ștefan Daniliuc a terminat cu bine sesiune de examene. A terminat pregătirea de iarnă cu Știința Miroslava și nu concepe să nu ajungă foarte sus în fotbalul românesc. E ambițios peste măsură, nu se dă în lături de la muncă, știe ce înseamnă sacrificiul, e dispus să lupte pentru visele sale!

Totuși, înainte de a debuta în naționala României sau în prima ligă, în topul dorințelor tânărul și talentatului fotbalist stă diploma de licență. Ștefan Daniliuc nu concepe să nu-și termine studiile universitare. Orice alt deznodământ „ar fi un enorm eșec fără diploma de licență”!